Într-o eră a internetului super-rapid, a Youtube-ului și a torentelor (torenților?) lumea are impresia că digital înseamnă gratis. Această tendință devine din ce în ce mai încetățenită, astfel încât cei care plătesc (ca mine) pentru conținutul digital pe care-l consumă sunt considerați niște fraieri și niște hipsteri (sinteză din comentarii reale de la video-uri de pe Youtube) și asta simultan mă mâhnește și mă îngrijorează.

Proprietatea intelectuală în mediul digital are mai multe aspecte: fie că vorbim despre software, despre conținut multimedia (muzică, video, animații, filme), despre grafică (fotografie și alte tipuri de imagini cum ar fi fundaluri de ecran, iconițe) sau despre text (texte literare, articole de pe bloguri, editoriale, recenzii).

Tot conținutul digital are un preț, iar gratis nu înseamnă doar fără bani. Pentru unele chestii trebuie să plătești bani (cazul evident), pentru altele trebuie să plătești din timpul tău (cel mai adesea prin vizualizarea de reclame, completare de chestionare), pentru altele trebuie să plătești cu datele tale personale și informații despre comportamentul tău (a se vedea Facebook, Twitter, Google, Instagram), pentru altele plătești prin respectarea unei anumite licențe (de exemplu GPL, MIT sau CC).

Eu sunt un utilizator Linux și sunt un mare fan al software-ului free și open-source, dar în același timp sunt un avocat al proprietății intelectuale. Eu folosesc zilnic software gratis (de la sistemul de operare ce rulează pe laptopul meu sau pe telefon, la software utilitar sau suită office) pentru că autorii/creatorii au intenționat ca acesta să fie gratis, și în niciun caz nu înseamnă că sunt împotriva software-ului proprietar și/sau care trebuie plătit și mai ales de acord cu piratarea acestuia.

Poate că această degradare a proprietății intelectuale derivă din faptul că tot ce înseamnă digital nu este palbabil și atunci senzația de "proprietate" este mult alterată, iar de multe ori absentă. Atunci când nu poți simți fizic, nu poți atinge un obiect, conceptul de existență trece într-un plan imaginar, conceptual, metaforic, riscând a fi erodat până la dispariție.

Hai să facem un mic exercițiu de imaginație. Să zicem că trăiești din confecționarea manuală a bijuteriilor. Sunt sigur că nu te aștepți să dai produsele tale gratis și nici ceilalți nu se așteapă să le obțină gratis și în general lumea nu o să încerce să le obțină prin furt. Ce se întâmplă însă dacă ești un programator care trăiește din vânzare de aplicații pentru smartphone, sau un artist care trăiește din vânzarea melodiilor? În Romania 68% din tot software-ul este piratat, asta înseamnă că doar 3 din 10 utilizatori plătesc pentru ceea ce folosesc, un lucru inacceptabil în opinia mea.

Probabil, unii o să vină cu argumente idioate de genul:

• Suntem o țară săracă și lumea nu are bani să plătească - da, dar nimeni nu te obligă să descarci software, muzică sau filme piratate. Dacă n-ai bani, nu te duci în club și te plângi bodyguard-ului că n-ai ce mânca, stai acasă. În plus, pirateria are loc și în țări cu venituri semnificativ mai mari decât la noi. Ascultatul de muzică, privitul de filme sunt mofturi pentru care trebuie să plătești, nu sunt nevoi existențiale fundamentale.
• Artiștii/programatorii/designerii și așa au mulți bani - 1. numărul celor care reușesc să fie cu adevărat de succes este destul de redus, cel mai mulți artiști depind întotdeauna de fiecare album cumpărat și 2. când îți cumperi o mașină nu te gândești că BMW AG are și așa prea mulți bani și poți să nu mai plătești. Munca este muncă, și trebuie recompensată indiferent de câți bani are cel care o efectuează.
• De departe cel mai stupid argument pe care l-am auzit într-o discuție este "îmi place conținutul produs de Sony dar prin piratare îmi arăt dezacordul cu politicile companiei". Nu zău? De ce nu te apuci să furi niște Macbook Pro-uri și niște iPhone-uri ca să-ți manifești dezacordul cu politicile companiei Apple? Îmi aduce aminte de o vorbă populară vulgară: "și cu dânsa-ntrânsa și cu sufletul în rai".

Da, când am fost mai tânăr am piratat și eu chestii. Dar acum plătesc pentru ceea ce consum, plătesc pentru streaming de muzică ȘI cumpăr CD-uri, plătesc pentru Netflix ca să mă uit legal. Și nu în cele din urmă, îmi dezactivez ad-blocker-ul pe site-urile pe care le vizitez de obicei pentru ai susține pe creatorii de conținut util pentru mine.

Hai să încercăm să apreciem munca altora și să acordăm respectul cuvenit proprietății intelectuale.