Sunt captiv în labirintul creat de propria-mi minte ( ce impertinență e să spun că am minte, dar de dragul metaforei voi accepta eroarea).

Tu ești firul Ariadnei..

Tu ești menită să mă salvezi..

Orice cale fără tine e o fundătură.

Dar calea ta nu știu unde duce.. O urmăresc.

Și uneori parcă îmi dă aripi, dar când îmi iau zborul, mă lovesc de cerul de plumb.

Uneori mă face să alerg, dar mă lovesc de ziduri..

Uneori mă face să visez, dar visul devine o cușcă de coșmar din care nu pot ieși..

Cred că Dedal s-a întrecut pe sine însuși.. Nu poți ieși din labirint, dacă nu vrei..