Se zice că e bine să ai în jurul tău o aură de mister, în special atunci când ești în căutarea unei relații romantice, pentru ca celălalt să vrea să te descopere, să fie un proces ludic și intrigant de apropiere.

Putem să facem o analogie între oameni și cărți. Unii oameni sunt precum cărțile cu lacăt, la care trebuie să găsești una sau mai multe chei pentru a le deschide. Unii oameni sunt precum enciclopediile, pe care este foarte greu și anevoios să le citești, dar recompensa este enormă. Unii oameni sunt precum cărțile pe care de câte ori le recitești, descoperi sensuri ascunse, tăinuite prin cotloane ascunse ale minții. Alții sunt precum cărțile pe care le citești cu pasiune și te consumă, dar nu mai vrei să le mai recitești. Alții sunt precum cărțile care nu au neapărat ceva conținut interesant, dar au coperți frumoase, cu desene încrustate, cu fire de aur țesute. Majoritatea sunt precum cărțile care nu sunt neapărat bune, dar din care poți extrage câte ceva interesant.

Eu? Eu sunt ca o carte cu coperți șterse și doar cu trei pagini. Pe prima scrie doar “Nu e nimic interesant aici”. Pe a doua scrie “Ești sigur că vrei să întorci pagina? Urmările nu pot fi anulate!”. Iar pe a treia sunt niște desene oribile, care reprezintă secretele pe care nu vreau să le afle nimeni, pe care dacă le vezi vei fi șocat pe tot restul vieții și vei mai vrea să iei în mână această carte și, posibil, nicio altă carte pentru mult timp.