De ce nu-mi plac cluburile?
Pentru mine, mersul în club e ca atunci când te împaci cu fosta iubită: la început pare bine, dar în scurt timp îți amintești de ce te-ai despărțit în primul rând.
După câțiva ani în care n-am fost într-un club (și nu mă refer aici la cluburi de genul Expirat, Fabrica sau Control, unde am fost la concerte), am ajuns vineri seară în Princess Club. Pentru cei care nu știu de acest local, e un club de cocalari (probabil la fel ca cele mai multe) relativ ieftin (că e în Regie, și trebuie să vină studenții, dar totuși nu foarte ieftin că e cumva pentru cocalarii middle-class) în care cântă în mare parte artiști expirați (gen B.U.G. Mafia). Și, colac peste pupăză, era "Basarabian Party".
Ascult multă muzică electronică, dar muzica din club m-a plictisit de moarte după 4 melodii. A cântat și o basarabeancă, Irina Rimes, de care nu auzisem, dar care se pare cântă în mare parte căcaturi proaste, monotone și neoriginale, dar foarte radio-friendly, à la Carla's Dreams, Delia, etc. Trebuie să-i dau totuși un plus pentru trupa live, care păreau niște băieți foarte talentați.
În rest, afișare falsă de opulență, dansuri proaste, uniforme și comportament tipic de club atât la băieți cât și la fete: fetele îmbrăcate cât mai strident, preferabil rochii cu decolteuri sau fuste scurte, părul lung îndreptat, cu poșeta plic și aerul de aroganță în timp ce dansează disperate, uitându-se pe furiș în toate părțile să vadă câte priviri sunt ațintite spre ele, iar băieții cu cămăși de nuntă descheiate până la piept și pantofi (puncte bonus pentru cei foarte făcuți), dansând cu băutura în mână în stil manelist.
După o oră jumătate și o realizare că sunt extraordinar de penibil și neatractiv, m-am retras ca de obicei spre casă cu coada între picioare.
Cu mici variații, cam asta se întâmplă de fiecare dată în club, și probabil se înțelege de ce nu-mi plac. Există totuși și o parte bună: am băut înainte să ajung în club (da, ca săracii) și măcar n-am mai cheltuit pe băutură...