Trebuie să recunosc, titlul este bombastic, pentru că la fel ca într-un banc cu Radio Yerevan, nu susțin, ci tolerez, și nu traseismul politic, ci ajustarea convingerilor politice.

În ultimii zece ani am votat cu PDL, PNL, M10, independenți, USR (și acum USR-Plus). Probabil unii vor considera acest comportament un fel de traseism și lipsă de loialitate, dar eu o consider o simplă reorientare. Pentru mine politica nu e un sport în care trebuie să îți susții fanatic echipa favorită, ci este un rău necesar, un mecanism de asigurare a stabilității, dezvoltării și gestionării țării, iar cei cu care votez sunt doar niște instrumente pentru funcționarea mai bună (mai puțin rea) a țării, lucru care aduce beneficii întregii societăți, și implicit, mie (un altruism egoist). Nu mă simt obligat în niciun fel să votez cu același partid sau candidat și la următoarele alegeri dacă consider că au apărut opțiuni mai bune, sau dacă pur și simplu demonstrează că nu mai merită susținerea mea. Eu văd partizanatul politic foarte dăunător pentru întreg mecanismul democratic, și așa destul de fragil.

Acesta este și al doilea motiv pentru care nu mă voi înscrie prea curând în vreun partid politic, primul fiind că eu nu sunt dispus să investesc mai mult timp în schimbarea țării prin implicarea mea personală și mă mulțumesc cu delegarea altor persoane care vor să facă asta. Doar că asta înseamnă că evaluez constant și foarte meticulos candidații pe care decid să îi votez.

Una dintre întrebările pe care le-a adresat Recorder candidaților la parlamentare a fost despre aventuala susținere(votare) a pierderii mandatului parlamentar în caz de traseism (în ipoteza revizuirii Constituției). Trebuie să recunosc că mi se pare un populism ieftin atât întrebarea în sine, cât și răspunsurile ipocrite ale unor candidați (trebuie să recunosc nu am citit răspusurile tuturor candidaților). Cred că trebuie să separăm ce este corect de care ar trebui să fie obligatoriu, ce este greșit din punct de vedere moral de ce trebuie interzis sau pedepsit.

Nu susțin în niciun fel traseismul politic din rațiuni de beneficii personale, dar consider că interzicea acestuia poate cauza niște probleme mai mari, întrucât anumite decizii pot avea rezultate dăunătoare, chiar dacă sunt bine intenționate.

O să vin cu un exemplu (într-adevăr nesemnificativ la scară mare), dar care pentru mine a avut un impact major, atât psihologic, cât și moral. Mama mea, idealistă din fire, a fost membru de foarte mic calibru al partitului PPCD - Partidul Popular Creștin-Democrat (eu sunt de origine din Republica Moldova), un partid conservator de dreapta care pe vremea respectivă era un mare promotor al identității românești și ale ideilor unioniste. Atât mama, cât și eu, am fost foarte implicați și am fost la mai multe proteste în Piața Marii Adunări Naționale contra comuniștilor. La un moment dat însă, Iurie Roșca (președintele partidului) a făcut o schimbare de direcție radicală prin trădarea tuturor ideilor pentru care a (am) militat ani de zile și a votat PCRM în parlament, iar între timp a și devenit o goarnă a putinismului, chiar traducând în română o carte scrisă de un ideolog al lui Putin și participând la lansarea cărții acestuia în București. Mama a suferit o dezamăgire traumatizantă din cauza asta și a renunțat complet la orice fel de implicare politică, dar hai să facem un pic exercițiu de imaginație, să presupunem că mama ar fi fost implicată la un nivel mai înalt (de exemplu în parlament), ar fi fost greșit moral să plece din partid și să se înscrie într-un alt partid? Cum ar fi fost însă dacă era interzis să faci asta?