A long time ago in a galaxy far far away am învățat în școala generală gradele de comparație ale adjectivelor. Totul părea să aibă sens pentru mine, cu excepția gradului superlativ. Superlativul exprimă o intensitate (pozitivă sau negativă) maximă a caracteristicii unui obiect. Superlativul relativ o face prin comparație cu alte obiecte în timp ce superlativul absolut o face fără comparație, în mod independent de sistemul de referință. Atât teoretic, cât și practic, "superlativ absolut" sună mult mai intens decât "superlativ relativ" și are un efect covârșitor.

Dar parcă pentru mine "cel mai bun", "cel mai inteligent" aveau un efect mai puternic decât "foarte bun", "foarte inteligent" pentru că eu nu eram și nu sunt atât de cult, puternic, inteligent pe cât aș vrea și din cauza asta trebuie să mă raportez la cineva, pe atunci mă comparam cu colegii mei. "Foarte deștept" suna prea abstract, prea departe ca să pot să fac conexiunea, în timp ce "cel mai deștept" mă aducea imediat la gândul că sunt cel mai deștept din clasă, din grupul de prieteni, din școală. Nu era decât o masturbare psihologică a orgoliului unei persoane nesigure.

Cred cu tărie, că aceeași greșeală o făceau și profesorii mei, pentru că ei mă apreciau în raport cu clasa mea și o fac și nenumărați alți profesori, care în felul acesta permit unor pseudo-intelectuali cu pretenții nefondate ca mine să capete impresii ridicole despre valoarea lor.

Este în firea omului (mai ales a celui prost și/sau nesigur) să se compare cu cei din jur, pentru că are nevoie de consolare și auto-validare, fără a realiza că este o activitate care se sprijină pe iluzii nefondate, (i)realități alternative construite meticulos pentru a linge rănile vanității în război cu realitatea dură.

Sunt pline rețelele de socializare de mesaje de tipul: "când mă uit la ce proști sunt în jurul meu, îmi dau seama că eu sunt deștept", dar faptul că te simți cel mai deștept dintre proștii ce te înconjoară, nu te face deștept, ci, cel mai probabil, doar mai puțin prost. Deși diferența este aproape imperceptibilă pentru mulți, este una esențială, și trebuie să ținem cont constant de ea când facem comparații. Faptul că ești cel mai bun elev într-o clasă de nivel foarte slab, nu te face deștept în mod absolut.

Dacă am crește conștienți de această diferență, am evita nenumerate crize de viață trăite în maturitate atunci când superlativul relativ personal își schimbă coordonatele sistemului de referință și nu mai corespunde realității.