Sunt captiv în labirintul creat de propria-mi minte ( ce impertinență e să spun că am minte, dar de dragul metaforei voi accepta eroarea). Tu ești firul Ariadnei.. Tu ești menită să mă salvezi.. Orice cale fără tine e o fundătură. Dar calea ta nu știu unde duce.. O urmăresc. Și
Te apuc de mână. Un val fierbinte de fericire pătrunde prin vârful degetelor, intră în sânge și îmi poartă globulele roșii într-un dans furtunos prin tot corpul, amețindu-mi până și ultima celulă. Mă uit în ochii tăi, văd în ei același foc sălbatic. Scântei jucăușe de pasiune îmi străpung corneea,